Feţele « sistemului »

Să reflectăm împreună la probleme ale lumii contemporane !

Românul – cetăţean european – ştie care sunt « costurile » integrării?

1. Globalizarea. Se deschid frontierele între ţări. Aparent o mişcare deşteaptă care dă libertate omului (de fapt menită să asigure pensiile unei generaţii îmbătrânite fără copii). Dar care sunt efectele? Mase de oameni au început să migreze în căutarea unui loc de muncă mai bun. La mijloc este şi multă reclamă. Oamenii se duc cu sacul la pomul lăudat. Si, într-adevăr, unii găsesc ce-au căutat. Televizoare ultima generaţie, aparate foto digitale, celulare, maşini performante. Media de sacrificiu este între 2-6 ani de sclavie (există şi excepţii). Spun « sclavie » pentru că speranţa îi împinge pe oameni să muncească câteodată ani întregi la un nivel pe care nu l-ar fi acceptat niciodată în ţara lor. Chiar şi după ce au câştigat bunăstarea materială la care au sperat, unii tot nu se simt chiar împliniţi pentru că se simt dezrădacinaţi, le lipsesc prieteniile aşa cum le ştiau ei, le lipsesc tradiţiile de care se simt încă legaţi, le lipseşte viaţa socială care, de fapt, dă sens vieţii. Unora, chiar dacă simt toate aceste lipsuri, nu le place să se gândească la ele, probabil de teamă să nu descopere un posibil eşec în viaţă şi se laudă cu realizările negând lipsurile, practic minţindu-se singuri. Altii, care probabil nici înainte nu au gustat o viaţă socială de calitate în ţara de origine, chiar nu văd nici un eşec, simt doar viaţa prosperă. Pentru acestia nu va exista vreodată cale de întoarcere. Oricum după doar o generaţie, aceşti imigranţi vor fi nivelaţi (integraţi).[...]

Un alt efect mascat al acestei globalizari (nivelari) este devalorizarea unor sentimente. Noţiunea de patriotism devine incertă şi chiar extremistă, fiind confundată şi, pe alocuri, chiar confundabilă cu naţionalismul extremist. Incet, încet, să-ţi iubeşti poporul devine un nonsens. La noi românii, asta este nu doar evident, dar chiar se transformă în repulsie faţă de semeni. Sentimentul că aparţii unui tot (poporul), pe care îţi vine să-l aperi ca un imbold interior, dispare. Poporul, naţiunea ta, oamenii de o credinţă cu tine, oamenii la fel ca tine între care te-ai născut şi ai crescut şi cărora vrei să le încredinţezi urmaşii, nu mai reprezintă nimic. Incet-încet, nici nu mai ştii care e naţiunea ta, când vecinii tăi sunt: unul francez, altul libanez, altul somalez, oameni care nu-ţi vor împărtăşi vreodată valorile, nu-i va interesa soarta ta şi cărora până la urma nici nu le eşti dator să le dai măcar un “Salut”. Chiar şi notiunea de comunitate îşi pierde sensul. Omul nu-şi mai cunoaşte vecinii şi nu-l interesează viaţa lor. Toata relaţia din “comunitate” se reduce la un salut politicos şi rece.

6. Drepturile omului. Ce ispititoare găselniţă ! Un set de reguli care definesc drepturile şi “libertăţile” omului. Un set de reguli universal adoptate, un set de reguli conceput după un anume sistem de valori (al cui - nu a întrebat nimeni). Aceste drepturi ale omului sunt aplicate la o scara tot mai mare. Acolo unde nu sunt acceptate sunt aplicate cu forţa (culmea libertăţii). Seamana tot mai mult cu soldatul sovietic eliberator. Sovieticii nu s-au priceput să facă reclamă spiritului lor eliberator şi minciuna era evidentă. Sovieticii au vrut să ajungă la comunism pe scurtatură şi au eşuat pentru că nu au convins. Intre timp terenul a fost pregătit si cei care ţin frâiele puterii sunt mult mai iscusiţi acum, au avut răbdare să injecteze multă reclamă, au lăsat-o să coacă, să-şi facă efectul, iar acum impun cu multă uşurinţă acest set de libertaţi obligatorii. E drept că la prima vedere aduc bunăstarea şi fericirea, dar la o privire mai atentă parcă seamană mai mult cu o bomba cu efect întârziat.[...]

Şi uite aşa ne-am trezit peste noapte cu marşuri ale homosexualilor (minorităţilor sexuale) care sunt apărate, culmea, chiar de cei care trebuie să ne apere pe noi de infractori. Aşa ne-am trezit peste noapte că pedofilii sunt şi ei oameni cărora li se garantează secretul orientărilor bolnave în comunitate. Practic, poliţia nu are voie să înştiinţeze comunitatea că e un pedofil prin zona, ca nu cumva să păţească ceva săracul. Are şi el drepturile lui. Probabil că, în curând, şi asasinii vor fi consideraţi o minoritate care trebuie protejată. [...]Un astfel de sistem nivelează valorile umane. Şi un odios este un om normal ca oricare altul, trebuie doar să-l vezi aşa şi totul se rezolvă.

Un alt efect este că, într-o societate care devine tot mai periculoasă şi din cauza drepturilor pe care le au cei mai scârboşi oameni “normali”, şi măsurile de precauţie trebuie să fie tot mai restrictive. Iată un motiv pentru un mai bun control al umanităţii. Copiii nu mai au voie să se joace în parcuri sau în faţa casei nesupravegheaţi că îi pândesc tot felul de pedofili (ameninţarea chiar a devenit reală). Drept pentru care stau mai mult în casă, că părinţii, săracii, nu prea au cum să mai ţopăie într-un picior cu copiii lor după 8 ore de muncă. Iată cum copiii nu prea se mai cunosc între ei, nu dezvoltă relaţii sociale, nu mai descoperă frumuseţile naturii, stau mai mult pe calculator sau la televizor şi înghit cuminciori în fiecare zi pilulele celor care vor să-i educe în spiritul noii societăţi.

Cine nu vrea să creadă că această manipulare zilnică îi cuprinde pe copii, să-i întrebe doar când au trăit dinozaurii. Răspunsul va fi foarte simplu şi direct. Acum câteva sute de milioane de ani. Dacă părinţii nu sesizează nimic aiurea în răspunsul ăsta, îi întrebam pe ei de unde se ştiu aceste numere. Iarăşi, simplu, ştiinţa care e atât de avansată în ziua de azi a făcut nişte calcule exacte şi chiar şi copiii care sunt foarte inteligenţi acum ştiu răspunsul corect. Ei bine, nimeni nu a putut vreodată demonstra aceste numere decât plecând de la nişte premize neverificabile. Există o întreagă dezbatere pe tema asta. [...]Detalii se găsesc cu uşurinţă pe internet pentru cine e interesat, nu-i nevoie de intrat în amănunte ştiinţifice. [...]Ideea e că adevărul pe care îl învaţă copiii noştri este adevărul cu care sunt hrăniţi prin mass media, la care sunt conectaţi de mici pentru că nu prea au de ales.

7. Democratia. Vine la pachet cu drepturile omului şi lucrează în exact acelaşi sens. Oamenii sunt egali în faţa legii, au drept de vot cu aceeaşi valoare. Adica votul unui om de cultură, votul unui om trecut prin 20 de ani de şcoală are aceeaşi valoare cu votul unui beţiv care nu a terminat 2 clase şi care nu cunoaşte vecinii ţării şi nici nu-i va cunoaşte vreodată, pentru ca nu-l interesează. Dacă oamenii educaţi sunt mai greu de manipulat pentru că încearcă să iscodească cu mintea lor dedesubturile reclamelor, cei needucaţi, (şi aici vorbim de marea majoritate a oamenilor, nu numai în Romania, peste tot în lume) chiar dacă ar încerca să iscodească ceva, pur şi simplu nu pot, aşa încât devin marea masă de manevră, ei devin forţa celor de la putere. [...]

Cei care îşi împart resursele pământului sunt cam tot aceiaşi oameni, dar buzunarul omului de rând e din ce in ce mai gol. In urma crizei mondiale care se răspândeşte ca o epidemie, cei mai multi oameni au sărăcit şi vor mai sărăci. O simplă lege de conservare ...ar putea dovedi că în aceeaşi măsură alţi oameni au câştigat. Practic s-a realizat un transfer de resurse de la marea masă de oameni păcăliţi la o clasa de oameni care, cu siguranţă, aveau şi înainte destulă avere şi putere. Cam acelaşi fenomen l-a cunoscut şi Romania dupa ‘89. Nici nu-i nevoie să disecăm problema pe detalii economice, geopolitice etc. care nu sunt decat praf în ochi pentru a nu se revolta prostimea. »

Fragmente dintr-un articol semnat Flotin T. de pe site-ul www.razbointrucuvant.ro !