Pagini de jurnal(4)

Luni, 21 septembrie 1942

Dragă Kitty,

Azi o să-ţi spun veştile generale din Anexă. O veioză a fost montată deasupra patului meu pentru ca pe viitor,, când voi auzi zgomotul armelor, să pot trage de un fir şi să aprind lumina. Pe moment n-o pot folosi pentru că ţinem fereastrele puţin deschise, zi şi noapte.

Bărbaţii din familia van Daan au construit un bufet din lemn pentru păstrarea hranei. Până acum, acest celebru bufet era în camera lui Peter, dar pentru a avea mai mult aer curat, a fost mutat în pod. Unde stătea el este acum o etajeră. L-am sfătuit pe Peter să-şi pună masă sub etajeră, să adauge un covoraş drăguţ şi să-şi aşeze dulapul acolo unde acum e pusă masa. Aceste schimbări ar putea să-i facă mai confortabilă micuţa odaie, deşi mie, cu siguranţă, nu mi-ar plăcea să dorm acolo. D-na van Daan e insuportabilă. Sunt mereu certată pentru necurmata mea vorbărie când sunt sus. Pur şi simplu las cuvintele să ţâşnească din mine.

Madam încearcă acum altă şmecherie: să scape de spălatul vaselor. Dacă este un pic de mâncare rămasă pe fundul cratiţei, o lasă să se piardă, în loc s-o mute într-un vas de sticlă. Apoi, după-amiază, când Margot e covârşită de spălatul oalelor şi cratiţelor, Madam exclamă : « O, biata Margot, ai atâta treabă ! »

Săptămânal, dl. Kleiman îmi aduce câteva cărţi scrise pentru fete de vârsta mea. Sunt încântată de seria Loop ter Heul . Mi-au plăcut foarte mult toate cărţile lui Cissy van Marxveldt. Am citit « The Zaniest Summer” de patru ori, iar situaţiile comice încă mă fac să râd. Tata şi cu mine lucrăm în mod curent la arborele genealogic al familiei noastre, iar el îmi spune câte ceva despre fiecare persoană, pe măsură ce înaintăm. Mi-am început activităţile şcolare. Trudesc din greu la franceză, memorând câte cinci verbe neregulate pe zi. Dar am uitat mult prea mult din ceea ce am învăţat la şcoală.

Peter şi-a început engleza cu mari reţineri. Câteva manuale şcolare ne-au sosit de curând şi eu am adus o provizie bogată de caiete, creioane, gume şi linii de acasă. Pim(acesta e numele de alint al tatei) vrea ca eu să-l ajut la olandeză. Sunt cu totul dispusă la acest ajutor dacă el, în schimb, mă ajută la franceză şi la alte materii. Dar face greşelile cele mai grave !

Uneori ascult transmisiunile radio olandeze de la Londra. Prinţul Bernhard a anunţat de curând că Prinţesa Iuliana aşteaptă un copil în ianuarie, ceea ce cred că este minunat.. Nimeni aici nu înţelege de ce mă interesează atât Familia Regală. Acum câtava seri am fost subiect de conversaţie şi toţi am hotărât că sunt ignorantă. Ca urmare, a doua zi, m-am cufundat în munca mea şcolară, pentru că nu vreau deloc să fiu o novice când voi avea paisprezece, cincisprezece ani.

Faptul că nu mi se prea dă voie să citesc a fost şi el discutat. Atunci mama citea « Domni, neveste şi servitori », şi desigur că eu nu am voie s-o citesc(deşi Margot are !). Întâi trebuie să fiu mai dezvoltată intelectual, ca geniul de soră-mea. Apoi am discutat despre ignoranţa mea în filosofie, psihologie şi fiziologie(imediat am căutat aceste cuvinte mari în dicţionar !). E adevărat, nu ştiu nimic despre aceste subiecte. Dar poate că la anul voi fi mai deşteaptă !

Am ajuns la concluzia şocantă că nu am decât o rochie cu mâneci lungi şi trei pulovere să port la iarnă. Tata mi-a dat voie să tricotez un pulover alb de lână. Firul nu e prea frumos, dar îmi va ţine de cald şi asta contează. Unele din hainele noastre au fost lăsate la prieteni, dar, din nefericire, nu vom putea să le recuperăm până după război. Dacă vor mai fi încă acolo, desigur. Tocmai terminasem de scris ceva despre d-na von Daan când ea a intrat în cameră. Atunci am închis jurnalul rapid.

« Hei, Ana, nu pot să-mi arunc măcar o privire ?”

“Nu, doamnă van Daan.”

“Măcar pe ultima pagină, atunci?”

“Nu, nici măcar pe ultima pagină, doamnă van Daan.”

Desigur, era să mor, deoarece tocmai acea pagină anume conţinea nişte descrieri prea puţin măgulitoare ale ei.

Se întâmplă câte ceva în fiecare zi, dar sunt prea obosită şi prea leneşă să scriu totul.

A ta, Ana