Joi, 2 martie 1944
Scumpa mea Kitty,
Astăzi am fost impreună cu Margot în pod. Nu mă pot bucura că sunt acolo cu ea la fel ca şi când îmi imaginez că sunt cu Peter (sau altcineva) . Ştiu că ea simte la fel ca şi mine în legătură cu multe lucruri !
În timp ce pregătea mâncarea, Bep a început să vorbească cu mama şi cu doamna van Daan despre cât de descurajată devine. Ce ajutor îi ofereau cele două? În special mama noastră, lipsită de tact, nu făcea decât ca lucrurile să meargă din rău în mai rău. Ştii care i-a fost sfatul ? Că ar trebui să se gândească la toţi ceilaţi oameni din lume care suferă ! Cum te poţi gândi la suferinţa altora dacă tu însuţi eşti nenorocit ? Am spus eu. Răspunsul lor a fost, desigur, că nu ar trebui să mă amestec in astfel de conversaţii.
Adulţii sunt aşa idioţi ! Ca şi cum Peter, Margot, Bep şi eu nu aveam aceleaşi simţăminte. Singurul lucru care ajută este dragostea unei mame sau cea a unui foarte, foarte apropiat prieten. Dar mamele acestea două nu înţeleg nici cel mai elementar lucru despre noi ! Probabil doamna van Daan da, puţin mai mult decât mama. Oh, îmi doresc să-i fi putut spune ceva bietei Bep, ceva ce ştiu din propria experienţă că ar fi ajutat-o. Dar tata a venit între noi, împingând-mă aspru de-o parte. Sunt cu toţii aşa de stupizi !
Am vorbit de asemenea cu Margot despre mama şi tata, despre cât de plăcut ar putea fi aici dacă nu ar fi aşa de gravi. Am fi capabili să organizăm seri în care toată lumea ar putea lua parte discutând un subiect dat. Dar am trecut deja prin toate astea. Îmi este imposibil să vorbesc aici ! Domnul van Daan continuă cu ofensiva, mama devine sarcastică şi nu poate spune nimic cu o voce normală, tata nu pare a lua parte, nici domnul Dussel şi doamna van Daan este afectată încât câteodata doar stă, roşie la faţă, incapabilă să mai poată lupta. Şi despre noi ? Nouă nu ni se permite să avem o opinie ! Ei nu sunt deloc progresişti ! Să n-ai o opinie ! Lumea iţi poate spune să taci, dar nu îţi poate interzice să ai o opinie. Nu poţi interzice cuiva să aibă o opinie, indiferent cât de tânăr este ! Singurul lucru ce ne-ar ajuta pe mine, Bep, Margot şi Peter ar fi o minunată dragoste şi devotament, ceea ce nu primim aici. Şi nimeni…nu este capabil să ne înţeleagă, de când suntem mai receptivi şi mult mai avansaţi în gândire decât ar bănui vreunul dintre ei.
Dragostea, ce este dragostea ? Nu cred că o poţi transpune în cuvinte. Dragostea înseamnă a înţelege pe cineva, a avea grijă de el, a-i împărtăşi bucuriile şi necazurile. Asta include dragostea fizică. Ai împărţit ceva, ai dat ceva şi ai primit inapoi, dacă eşti sau nu căsătorit, ai sau nu un copil. A-ţi pierde virtutea nu contează, atât timp cât ştii că toată viaţa vei avea de partea ta pe cineva care te înţelege şi nu trebuie împărţit cu altcineva !
A ta, Ana M. Frank
Momentan mama mi se văicăreşte din nou, clar că este geloasă că vorbesc cu d-na van Daan mai mult decât cu ea. Ce îmi pasă mie !
Am reuşit să dau de Peter in după-amiaza aceasta şi am vorbit cel puţin 45 de minute. A vrut să îmi spună ceva despre el dar nu şi-a găsit cuvintele uşor. A spus în final, cu toate că i-a luat cam mult. Sincer nu ştiam dacă era bine să stau sau să plec. Dar voiam aşa de mult să-l ajut ! I-am spus despre Bep şi cât de lipsite de tact sunt mamele noastre. Mi-a spus că părinţii lui se ceartă mai tot timpul în legătură cu poltica, ţigările sau tot felul de lucruri. După cum ţi-am spus mai înainte, Peter este foarte timid, dar nu aşa de timid încât să nu admită că ar fi perfect fericit nevăzându-şi părinţii pentru un an sau doi. “Tatăl meu nu este aşa de drăguţ precum pare, “ a spus el.”Dar în problema cu ţigările, mama are perfectă dreptate.” I-am spus, de asemenea, despre mama. Dar a venit în apărarea tatei. Crede că era “un tip grozav”.
Astă seară când îmi strângeam şorţul după ce făcusem de mâncare, m-a chemat şi mi-a cerut să nu spun nimic jos despre o altă ceartă a părinţilor lui şi să nu vorbesc despre asta.I-am promis, deşi i-am spus deja lui Margot. Dar sunt sigură că Margot nu va spune mai departe.
“Oh, nu, Peter, “ am spus, nu trebuie să îţi faci griji în privinţa mea. Am învăţat să nu divulg tot ce aud. Niciodată nu am spus altcuiva ce-mi spui tu.”
A fost bucuros să audă asta. I-am mai spus ce bârfitori îngrăzitori suntem şi a zis, “Margot are puţină dreptate, bineînţeles, când spune că nu sunt cinstită pentru că, oricât de mult aş vrea să nu mai bârfesc, nu-mi place nimic mai mult decât discuţia cu domnul Dussel.”
“E bine că recunoşti, “ a spus el. S-a înroşit la faţa şi sincerul lui compliment aproape m-a jenat şi pe mine.
Apoi am vorbit despre “sus” şi “jos” ceva mai mult. Peter a fost mai degrabă foarte surprins să audă că nu îmi plac părinţii lui. “Peter, “ am spus, “ştii că mereu sunt sinceră şi de ce să nu-ţi spun asta ? Le putem vedea şi lor greşelile.”
Am adăugat: “Peter, chiar mi-ar plăcea să te ajut. Mă vei lăsa ? Eşti prins într-o poziţie incomodă şi stiu că, deşi nu spui nimic, asta te supără.”
“Oh, ajutorul tău este întotdeauna binevenit !”
“Poate ar fi mai bine pentru tine să vorbeşti cu tata. Îi poţi spune totul, nu va divulga nimic nimănui.”
“Ştiu, este un adevărat prieten.”
“Ţii mult la el, nu-i aşa ?”
Peter a dat din cap şi eu am continuat, “ Ei bine, şi el ţine la tine să ştii !”
S-a uitat repede în sus şi a roşit. A fost foarte impresionant să vad cât de fericit l-au făcut câteva cuvinte.
“Aşa crezi ?” m-a întrebat.
“Da”, am spus. “ Poţi să-ţi dai seama după cuvintele pe care le spune fără să vrea acum şi apoi.”
Apoi dl van Daan a venit înauntru să dicteze.
Peter este “un tip grozav”, la fel ca tata !
A ta, Ana M. Frank
Vineri, 3 martie 1944
Draga mea Kitty,
Când am privit în lumânare astă seară m-am simţit calmă şi fericită din nou. Se părea că bunica era în lumânare şi era bunica cea care avea grijă de mine, mă proteja şi mă făcea să mă simt fericită din nou. Dar... e altcineva aici care îmi guvernează toate mişcările şi este ... Peter. Astăzi m-am dus să aduc cartofii şi în timp ce stăteam pe scară cu tigaia plină, m-a întrebat, “Ce ai făcut în timpul pauzei de masă ?”
M-am aşezat pe scări şi am început să vorbim. Cartofii nu au ajuns în bucătărie până la 17:15 (la o oră după ce am plecat să îi aduc).Peter nu a mai spus nimic despre părinţii lui, am vorbit doar de cărţi şi trecut. Oh, se uita lung la mine cu un aşa entuziasm în ochi; nu cred că îmi va lua mult să mă îndrăgostesc de el.
A adus în discuţie subiectul in seara asta. M-am dus în camera lui după ce am curăţat cartofii şi am remarcat cât de cald era. “ Poţi spune temperatura uitându-te la mine şi la Margot, pentru că ne albim când este frig şi roşim când este cald”, am spus.
“Îndrăgostită ?” a întrebat el.
“De ce aş fi îndrăgostită ? “ A fost un răspuns destul de prost (sau, mai degrabă, o întrebare).
“ De ce nu ?” a spus el şi apoi a venit vremea cinei.
Ce a vrut să spună? Astăzi am reuşit în final să-l întreb dacă pălăvrăgeala mea l-a deranjat . Tot ce a spus a fost, “ Oh, e în regulă !” Nu pot spune cât de mult m-a făcut răspunsul lui să roşesc.
Kitty, semăn cu o îndrăgostită ce nu poate vorbi despre nimic altceva în afară de iubitul ei drag. Şi Peter este cel iubit. Voi fi vreodată capabilă să-i spun asta? Numai dacă şi el crede la fel despre mine, dar sunt tipul de persoană care trebuie să se poarte cu mănuşi, ştiu asta foarte bine.
Şi lui îi place să fie lăsat singur, aşa că nu ştiu cât de mult mă place. În orice caz, ne vom cunoaşte puţin mai bine. Îmi doresc să fi îndrăznit să ne spunem mai multe. Dar cine ştie, poate timpul acela va veni mai repede decât cred !
O dată sau de două ori pe zi el îmi aruncă o privire şi eu îi fac cu ochiul înapoi şi amândoi suntem fericiţi. Pare nebunesc să vorbesc despre starea lui de fericire şi totuşi am copleşitorul sentiment că el gândeşte la fel ca şi mine.
A ta, Ana M. Frank
Traducere realizată de Ioana Rădulescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu