Lagărul de la Miercurea-Ciuc
« Începând din martie 1938 au fost aduşi aici peste două sute de oameni, arestaţi la ordinul regelui Carol al II-lea imediat după instaurarea dictaturii regale. În câteva zile clădirea a fost înconjurată cu opt rânduri de sârmă ghimpată, s-au instalat posturi de observaţie şi gărzi permanente. Aşa a luat fiinţă lagărul de la Miercurea-Ciuc.
Prizonierii – în majoritate intelectuali străluciţi - au transformat în scurtă vreme lagărul în Universitate. Prelegerile despre naţionalism şi Ortodoxie ale profesorului Nae Ionescu, incursiunile filosofice ale lui Mircea Eliade, conferinţele despre literatură ale lui Radu Gyr au hrănit timp de mai multe luni sufletele deţinuţilor de la Ciuc, alături de rugăciunea ce se făcea neîntrerupt. »
***
În toiul nopţii, 44 de oameni au fost strigaţi de pe listă de un ofiţer. Li s-a cerut să se pregătească de plecare în alt lagăr. Odată ieşiţi în curte, au fost executaţi :
Iordache Nicoară(asist. univ.) Miter Ion(student)
Biriş Ovidiu(avocat) Nuţiu Aurel(student)
Borzea Titus(student) Noaghea Virgil(student)
Buhai Vasile(funcţionar) Pavelescu Alexandru(avocat)
Cioflec Marius(student) Popa Tiberiu(student)
Comjic Ştefan(student) Popescu Marian(student)
Coman C-tin Cozmin(student) Popescu Anton(funcţionar)
Gheorghe Constantin(student) Prodea Nicolae(muncitor)
Constantinescu Dumitru(medic) Rădulescu Virgil(ziarist)
Corbeanu Vasile(student) Raicu Constantin(licenţiat)
Dobrin Liviu(medic) Stamate Eugen(student)
Doica Afilon(teolog) Stegărescu C-tin(licenţiat)
Ducaru Dumitru(subinginer) Strugaru Nicolae(avocat)
Enescu Ion(funcţionar) Susai Vasile(licenţiat)
Felecan Vasile(muncitor) Teodorescu Gh.(sculptor)
Filipov Vasile(student) Tiponuţ Gheorghe(elev)
Gârniceanu Florin(ofiţer) Todan Coriolan(student)
Grama Iosif(student) Ungureanu Corneliu(licenţiat)
Benec Constantin(funcţionar) Ursu Ion(student)
Macoveschi Ion(student) Vasiliu Gh. Galus(ofiţer)
Micu Augustin(ing.) Vilmus Adam(muncitor)
Mincă Ilie(ofiţer) Zanache Petre(funcţionar)
Martiriul de la Miercurea-Ciuc
21/ 22 septembrie 1939
“Noaptea aceea fusese extrem de zbuciumată. Mai toţi avuseseră visuri îngrozitoare. Nicoară Iordache, cu chipul lui bun şi vorba blajină linişti pe cei din dormitorul său şi încheie cu obişnuita sa încurajare : « O să fie bine ! »
La ora două noaptea, când unii aţipiseră, se aud desfăcându-se zăvoarele de la uşa principală, zornăit de chei, paşi grei tropăind pe coridoare, bătăi puternice în uşile dormitoarelor, însoţite de următoarea sinistră poruncă :
- Sculaţi domnilor, c-au intrat ungurii în Ardeal şi trebuie imediat să evacuaţi lagărul acesta şi să mergeţi o parte la lagărul din Vaslui şi altă parte la lagărul din Bacău !
Nimeni însă n-a crezut în această sinistră înscenare, ci dimpotrivă şi-au întărit şi mai mult convingerea că ceasul suprem s-a apropiat. După ce fiecare şi-a făcut câte o rugăciune, au coborât în grabă cu bagajele în curte. De după sârme, de jur împrejurul lagărului, sclipeau baionetele soldaţilor, ca o limbă de pădure metalică şi vie.
După ce au coborât toţi în curte, sublocotenentul, tremurând de tulburare, a citit lista de 44 de băieţi ce urmau să facă parte din primul lot. Sub o foarte puternică pază jandarmerească au scos astfel dintre sârme tot ce a avut lagărul mai bun, cele mai alese virtuţi româneşti, pe care ţara poate nu le va mai avea multă vreme.
Cei rămaşi au fost urcaţi înapoi în dormitoare şi uşile ferecate din nou şi păzite de jandarmi. Totuşi au putut vedea de la ferestre cum toţi cei scoşi afară au fost opriţi în faţa comandamentului şi legaţi câte doi unul de altul. După aceea a fost încins tot grupul cu nişte funii lungi. Când totul a fost gata, au fost coborâţi între jandarmi pe drumul în spirală ce se lasă prin tufiş spre şoseaua Odorhei-Ciuc.
(Aristide Lefa)
La vreo sută cincizeci de metri, pe nesimţite jandarmii au rămas tot mai în urmă şi când au ieşit într-un luminiş, din dosul unei tufe din dreapta, o mitralieră a început să verse foc într-o rafală înspăimântătoare, căreia îi răspundeau ecouri prelungi de pe toate văile. Câteva vaiete înăbuşite şi grupul a început să se culce la pământ. Unii, în luptă cu moartea, zbătându-se, se ridicau iar de la pământ, dar iarăşi îi culca mitraliera ucigătoare. Se înălţau apoi alţii şi astfel la scurte intervale mitraliera s-a oprit şi iarăşi a început de vreo zece ori, timp de opt sau zece minute cât a durat îngrozitorul masacru.
***
Din tot grupul n-a mai rămas decât o grămadă de trupuri în agonie, încleştate, unele peste altele, brăzdate doar de râuleţe de sânge. Câte unul mai mişca mâna sau piciorul, sau, în suprema durere, se mai zbătea încă muşcând cu dinţii din ţărână.
După aceea călăii i-au dezlegat, aruncându-i prin noroi. În urmă s-au mai auzit de patruzeci şi patru de ori câte două gloanţe de armă înăbuşite şi apoi iar tăcere.
A doua zi lumea din împrejurimi a fost adusă de autorităţi la locul îngrozitorului supliciu. Peste două zile, cei împuşcaţi au fost aruncaţi într-o groapă comună în cimitirul unui sat din apropiere, numit Topliţa, douăzeci la un cap, douăzeci la altul şi patru deasupra.
+Icoana Noilor Martiri ai Pământului Românesc
Editura Bonifaciu - 2009
Acatistul Sfinţilor Români din Închisori
“Condacul al 4-lea:
Înspăimântatu-s-au slugile satanei de dârzenia şi credinţa voastră, Sfinţilor, şi socotind să vă piardă, cu manie s-au pornit asupra voastră în temniţele de la Râmnicu Sărat, Miercurea Ciuc, Braşov şi Vaslui, şi în înfricoşătoarea "noapte a răzbunării" cu moarte de martiri v-aţi încununat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Uneltirile celor fără de lege nicicum nu v-au îngrozit, vitejilor Mărturisitori, ci înţelegând că veţi fi ucişi, în curtea lagărului toţi aţi îngenuncheat şi în tăcerea nopţii rugăciunea "Tatăl nostru" cu umilinţă aţi rostit, apoi gloanţele au pornit potop asupra voastră, în vreme ce un preot întemniţat săvârşea în taină cea din urma slujba pentru voi şi pentru cei ce aveau să mai moară, pentru care noi vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, că la moarte cu Hristos aţi plecat.
Bucuraţi-vă, că neamului jertfă curată v-aţi dat.
Bucuraţi-vă, că s-au minunat călăii de a voastră purtare.
Bucuraţi-vă, că s-au cucerit de credinţa voastră cea tare.
Bucuraţi-vă, că gloanţele nemilos v-au secerat,
Bucuraţi-vă, că durere în urmă aţi lăsat.
Bucuraţi-vă, că trupurile vi le-au pus la răscruci.
Bucuraţi-vă, că v-au lăsat fără groapă şi cruci.
Bucuraţi-vă, cei ce şi după moarte aţi fost umiliţi.
Bucuraţi-vă, cei ce "trădători de ţara" aţi fost numiţi.
Bucuraţi-vă, fii ai unui neam răstignit.
Bucuraţi-vă, că sufletul prin dureri v-aţi sfinţit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit! »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu