Pagini de jurnal(7)

Luni, 2 noiembrie 1942

Dragă Kitty,

Bep a stat cu noi vineri seară . A fost amuzant, dar nu a dormit foarte bine pentru că a băut nişte vin alb. În rest, nu am nimic foarte important de povestit. Am avut o groaznică durere de cap ieri şi m-am dus să mă culc devreme . Margot a fost exasperantă din nou .

În această dimineaţă am început să sortez şi să inventariez fişe de dosar de la birou , deoarece picaseră şi toate foile s-au amestecat . După ceva timp simţeam că înnebunesc. I-am rugat pe Margot şi pe Peter să mă ajute dar erau prea leneşi, aşa că am lăsat totul baltă . Nu sunt destul de nebună ca să fac totul de una singură !

Ana Frank

P.S. Am uitat să îţi spun o veste importantă şi anume că s-ar putea să-mi vină ciclul curând . Îţi spun asta pentru că tot găsesc o pată albă in lenjeria mea intimă şi mama a prezis că va veni curând. Abia aştept. E un moment aşa important . Din păcate nu pot să folosesc şerveţele sanitare pentru că nu se mai găsesc şi tampoanele mamei pot fi folosite doar de femeile care au avut deja un copil .

Comentariu făcut de Anne pe 22 ianuarie 1944 : Nu aş mai fi în stare să scriu aşa ceva. Acum că recitesc jurnalul meu după un an şi jumătate, sunt surprinsă de inocenţa mea copilărească . Înăntrul meu stiu că nu o să mai pot fi aşa inocentă din nou, oricât de mult mi-ar plăcea. Pot să inţeleg stările schimbătoare şi comentariile despre Margot, mama şi tata ca şi cum le-aş fi scris ieri , dar nu mă mai pot imagina scriind cu atâta sinceritate despre alte lucruri . Mă jenează tare mult să citesc pagini întregi cu subiecte despre care îmi aminteam să fie mai plăcute decât erau de fapt . Descrierile mele sunt atat de nedelicate. Dar destul cu asta.

Pot, de asemenea, să înţeleg dorul de casă şi de Moortje . Tot timpul cât am fost aici am tânjit inconştient - şi câteodată conştient - după încredere, dragoste şi afecţiune fizică. Acest dor poate să-şi schimbe intensitatea, dar este întotdeauna aici .

Joi, 5 noiembrie 1942

Dragă Kitty,

Britanicii au înregistrat, în sfarşit, nişte performanţe în Africa şi Stalingradul nu a căzut încă, aşa că bărbaţii sunt fericiţi şi am băut cafea şi ceai în această dimineaţă . În rest, nimic special de povestit .

Săptămana aceasta am citit mult şi am făcut puţine teme. Aşa trebuie să fie lucrurile . Ăsta este cu siguranţă drumul către succes .

Eu şi cu mama ne înţelegem mai bine în ultimul timp, dar nu suntem niciodată apropiate. Tata nu este foarte deschis cu sentimentele lui , dar este la fel de drăguţ cum a fost mereu. Am aprins soba acum câteva zile şi toată camera este încă plină cu fum. Eu prefer încălzirea centrală şi probabil că nu sunt singura. Margot este o persoană vrednică de dispreţ( nu există alt cuvânt pentru ea ), o sursă constantă de enervare, dimineaţa, la prânz şi seara.

Ana Frank

Sâmbătă, 7 noiembrie 1942

Iubită Kitty,

Nervii mamei sunt la limită şi asta nu îmi pică bine . E doar o coincidenţă faptul că tata şi mama nu o ceartă niciodată pe Margot şi dau întotdeauna vina pe mine ? Aseară, de exemplu, Margot citea o carte cu ilustraţii frumoase; s-a ridicat şi a pus cartea de o parte pentru mai târziu. Eu nu făceam nimic, aşa că am ridicat cartea şi am început să mă uit la poze . Margot a venit înapoi, a văzut cartea « ei » în mainile mele şi-a încruntat sprâncenele şi a cerut-o înapoi nervoasă. Am vrut să mă uit prin ea încă puţin . Margot devenea din ce în ce mai furioasă şi mama a venit imediat : « Margot citea cartea asta , dă-i-o înapoi ! »

Tata a venit şi, fără să se intereseze măcar ce s-a întamplat, a văzut că Margot era nervoasă şi mi-a spus, nedreptăţindu-mă : Aş vrea să văd ce ai face dacă Margot s-ar uita la una dintre cărţile tale !

Imediat am renunţat, am pus cartea la loc şi, cum au spus ei, am plecat din camera pufăind . Nu eram nici revoltată, nici furioasă, ci mai degrabă tristă. Nu a fost corect ca tata să judece şi să facă dreptate, având în vedere că nu ştia care era problema . Eu însămi i-aş fi dat cartea lui Margot şi mult mai repede, dacă mama si tata nu s-ar fi băgat şi s-ar fi grăbit să-i ia partea lui Margot , ca şi cum ea suferea o mare nedreptate.

Desigur, mama i-a luat partea lui Margot; întotdeauna se apără una pe alta. Sunt aşa de obişnuită cu asta încât am devenit complet indiferentă la reproşurile mamei şi capriciile lui Margot.Nu dau nici doi bani pe ele ca persoane. Părerea mea e că pot să se arunce într-un lac. Este diferit, însă, cu tata. Când văd că este de partea lui Margot , aproband fiecare acţiune a ei, lăudând-o, îmbrăţişând-o, simt o durere chinuitoare înăuntru, pentru că îl iubesc mult . Eu mă modelez după tata şi nu exista în lume cineva pe care să-l iubesc mai mult. El nu-şi dă seama că o tratează pe Margot diferit de mine: se întâmplă ca Margot să fie cea mai deşteaptă, cea mai amabilă, cea mai drăguţă şi cea mai bună. Dar am dreptul şi eu să fiu luată în serios. Întotdeauna am fost clovnul şi oaia neagră a familiei. A trebuit întotdeauna să plătesc dublu pentru păcatele mele, prima oară cu certurile pe care le suportam, iar a doua oară cu propria disperare. Nu mai sunt satisfăcută cu afecţiunea fără noimă sau cu aşa-zisele discuţii serioase. Tânjesc după ceva ce tata nu este capabil să-mi dea . Nu sunt geloasă pe Margot ; nu am fost niciodată . Nu sunt invidioasă pe mintea sau pe frumuseţea ei . Este vorba doar de faptul că mi-ar plăcea să vad că tata chiar mă iubeşte, nu pentru că sunt copilul său, ci pentru că sunt eu , Ana.

Mă agăţ de tata pentru că dispreţul meu faţă de mama creşte pe zi ce trece şi numai prin el îmi pot păstra ultima fărâmă de sentiment familial care mi-a rămas. El nu înţelege că trebuie câteodată să dau drumul la sentimentele mele pentru mama. El nu vrea să vorbească despre asta şi evită orice discuţie despre nereuşitele mamei. Şi pe deasupra, mama, cu toate lipsurile ei, este o persoană căreia cu greu îi fac faţă . Nu ştiu cum ar trebui să mă comport. Nu pot să o suport, cu neglijenţele ei, cu sarcasmul ei şi inima ei cea rea, în plus, nu pot continua să iau asupra mea vina pentru toate Eu sunt opusul mamei mele, aşa că e normal să ne ciocnim . Nu vreau să o judec; nu am dreptul asta. Doar că ma uit la ea ca la o mamă. Dar ea nu este o mamă pentru mine – eu însămi trebuie să-mi fiu mamă. M-am îndepărtat de ei. Îmi creez propiul drum şi vom vedea unde mă va conduce. Nu am nicio alternativă, pentru că îmi imaginez cum ar trebui să fie o mamă şi o soţie şi se pare că nu găsesc nimic din astea în femeia pe care se presupune că ar trebui să o numesc « mamă ».

Îmi tot spun că nu trebuie să iau în considerare comportamentul mamei. Vreau să îi văd numai calităţile şi să caut în mine însămi ce îi lipseşte ei. Dar nu merge şi lucrul cel mai rău este că tata şi mama nu realizează propria lor nepotrivire şi cât de mult le reproşez faptul că m-au dezamăgit. Există oare părinţi care să îi facă pe copiii lor complet fericiţi ?

Câteodată cred că Dumnezeu încearcă să mă testeze şi acum, şi în viitor. Va trebui să devin o persoană bună eu însămi, fără cineva care să-mi fie model sau care să mă sfatuiască, dar în final voi deveni mai puternică .

Cine în afară de mine va mai citi vreodată scrisorile astea? La cine în afară de mine pot recurge ca să găsesc mângâiere ? Am tot timpul nevoie de consolare. Adesea mă simt slăbită şi deseori înşel aşteptările. Ştiu asta şi în fiecare zi incerc să mă descurc cât mai bine .

Ei nu sunt consecvenţi în modul de a comporta cu mine. Într-o zi spun că Ana este o fată de înţeles şi este îndreptăţită să ştie totul, iar ziua urmatoare Ana este o gâscă prostuţă care nu ştie nimic şi care îşi imaginează că a învăţat tot ce are nevoie din cărţi ! Nu mai sunt copilaşul răsfăţat şi drăguţ de faptele căruia se poate râde. Eu am propriile mele idei, planuri şi idealuri, dar nu le pot spune încă .

Ei bine. Atât de multe idei îmi vin în minte noaptea când sunt singură sau în timpul zilei, când sunt obligată să comunic cu persoane pe care nu le pot suferi sau care interpretează greşit intenţiile mele. De aceea, revin la jurnalul meu – încep acolo şi termin acolo, deoarece Kitty este mereu răbdătoare. Îi promit că , în ciuda oricărui lucru neplăcut, voi continua, că imi voi găsi propria cale şi îmi voi înfrâna lacrimile. Îmi doresc doar să văd ceva rezultate sau , măcar o dată, să primesc încurajari de la cineva care mă iubeşte.

Nu mă condamna, dar gândeşte-te la mine ca la o persoană care câteodată ajunge la limita răbdării!

A ta , Ana

Luni, 9 noiembrie1942

Dragă Kitty,

Ieri a fost ziua lui Peter, a împlinit 16 ani . Am fost sus pe la ora 8, iar eu şi Peter ne-am uitat la cadourile lui. A primit un joc Monopoly, un aparat de ras şi o brichetă. Nu că el ar fuma aşa mult, chiar deloc, dar arată remarcabil .

Cea mai mare surpriză a venit din partea domnului van Daan, care a reportat la 1 că englezii au aterizat în Tunisia, Alger, Casablanca şi Oran. « Acesta este începutul sfârşitului », spunea toată lumea, dar Churchill, primul ministrul al Marii Britanii, care probabil a auzit acelaşi lucru repetându-se în Anglia, a declarat : « Acesta nu este sfârşitul. Nu este nici măcar începutul sfârşitului. Dar este, poate, sfârşitul începutului ». Vezi diferenţa? Totuşi, există motive de optimism. Stralingrad, oraşul din Rusia care a fost atacat timp de 3 luni, încă nu a fost cucerit de trupele germane.

În adevăratul spirit al Anexei, ar trebui să îţi spun despre mâncare( ar trebui să explic faptul că sunt destul de mâncăcioşi cei de la etajul superior )

Pâinea este adusă zilnic de la un brutar drăguţ, un prieten de-ai domnului Kleiman. Desigur, nu avem la fel de multă cum aveam acasă, dar este îndeajuns. Dar, de asemenea, cumpăram cartele de pe piaţa neagră. Preţul continuă să crească; deja a crescut de la 27 la 33 de guldeni. Şi asta pentru nişte simple bucăţi de hârtie tipărite !

Pentru a ne asigura o sursa de hrană care să reziste, în afara celor 100 de cutii de conserve pe care le-am depozitat aici, am mai cumpărat 300 de pfunzi de fasole. Nu doar pentru noi , dar si pentru personalul biroului de asemenea. Am agăţat sacii cu boabe de un cârlige pe coridor, excat în interiorul uşii noastre secrete, dar câteva s-au rupt din cauza greutăţii. Aşa că am decis să îi mutăm în mansardă şi Peter a fost însărcinat cu căratul lor

A reusit să ducă 5 din cel 6 saci intacţi sus şi era ocupat cu ultimul, când sacul s-a rupt şi un potop, sau mai degrabă o ploaie cu grindină, de boabe maro a zburat prin aer şi apoi în josul scărilor. Având în vedere că erau aproximativ 50 de pfunzi de boabe în sac, a facut îndeajuns de mult zgomot încât să trezească şi morţii. Cei de jos erau siguri că locuinţa se prăbuşea peste capetelor lor. Peter era buimăcit, dar apoi a izbucnit în hohote de râs când m-a văzut stând la capătul de jos al scărilor, ca o insula intr-o mare maro, cu valuri de boabe de fasole înfăşurate în jurul gleznelor mele. Imeadiat am început să le adunăm, dar boabele sunt atât de mici şi aluneacoase încât s-au rostogolit în fiecare colţ şi gaură imaginabilă. Acum de fiecare dată când mergem sus, ne aplecăm şi căutăm împrejur, aşa că îi putem prezenta doamnei van Daan o mână plină de fasole.

Aproape am uitat să-ţi spun că tata s-a vindecat de la boala sa .

A ta , Ana

P.S. La radio tocmai s-a anunţat că Algeria a căzut. Maroc, Casablanca şi Oran sunt în mâinile englezilor de câteva zile. Acum aşteptăm căderea Tunisului.

Marţi, 10 noiembrie 1942 .

Dragă Kitty,

Veşti minunate! Plănuim să luam o a opta persoană în ascunzătoare cu noi !

Da, într-adevar. Întotdeuana am crezut că este îndeajuns spaţiu şi destulă mâncare pentru încă o persoană, dar ne-a fost frică să nu punem o povară şi mai mare pe umerii domnului Kugler şi ai domnului Kleiman. Dar de când raportele despre lucrurile groaznice care sunt făcute evreilor se înrăutăţesc pe zi ce trece, tata a decis să-i anunţe acesti doi domni şi ei au considerat că este un plan excelent « Este la fel de periculos, fie că sunt 7 sau 8 », au observat ei pe bună dreptate . O data ce asta a fost stabilită , am început să trecem în revistă cercul nostru de cunoştinţe, încercând să găsim o persoană singură care s-ar potrvi cu familia noastră extinsă. Asta nu a fost dificil. După ce tata a respins toate rudele familiei van Daan, am ales un dentist numit Alfred Dussel. El locuieşte cu o încântătoare doamnă creştină care este un pic mai tânără decât el. Probabil că nu sunt căsătoriţi, dar asta nu ne interesează. Este cunoscut ca fiind tăcut şi rafinat si ne-a părut, după o superficială cunoaştere a lui, să fie un om plăcut. Miep îl cunoaşte şi ea, aşa că va putea face aranjamentele necesare. Dacă vine, Mr Dussel va trebui să doarma în camera mea în loul lui Margot, care va trebui să se mulţumească cu patul pliant ( *după ce Dussel a ajuns, Margot a dormit în dormitorul părinţilor ei ). O să-l rugăm să aducă ceva cu care să ne plombeze cariile.

A ta , Ana

Joi, 12 noiembrie 1942 .

Dragă Kitty ,

Miep a venit ca să ne spună că a fost să-l vada pe doctorul Dussel. El a întrebat-o în momentul în care a intrat în cameră dacă ştia o ascunzătoare şi a fost foarte încântat când Miep a spus că are ceva în minte. A mai adăugat că el ar trebui să se ascundă cât mai repede cu putinţă - de preferat sâmbătă, dar credea că este puţin probabil, având în vedere că voia să-şi aducă arhiva la zi, să-şi încheie conturile şi să primească la consult câţiva pacienţi . Miep ne-a adus mesajul în aceasta dimineaţă . Noi nu credem că a fost o algere înţeleaptă să aştepte atât de mult. Toate aceste pregătiri necesită explicaţii unui număr mare de persoane pe car noi credeam că este mai bine să nu le informăm. Miep s-a dus să îl întrebe pe doctorul Dussel dacă n-ar putea să vina, totuşi, sâmbătă, dar el a spus că nu, iar acum este programat să vină luni .

Cred că este ciudat că nu a acceptat propunerea noastră imediat. Dacă ei o să-l ia de pe străzi, nu îl vor ajuta nici arhiva, nici pacienţii lui, aşa că de ce să întârzie? Dacă mă întrebi pe mine, este stupid din partea tatei să-l încurajeze .

Altmiteri , nicio veste .

A ta , Ana

Marţi, 17 noiembrie 1942

Dragă Kitty !

Domnul Dussel a ajuns, totul a mers bine . Miep i-a spus să fie într-un anumit loc în faţa poştei, la ora 11 dimineaţa, când un om îl va întâmpina, şi el a fost la locul stabilit, la timpul potrivit. Domnul Kleiman s-a dus la el , i-a spus că omul pe care trebuia să-l întâlnească nu putea veni şi l-a rugat să intre în birou să o vadă pe Miep. Domnul Kleiman a luat un tramvai înapoi la birou în timp ce domnul Dussel l-a urmărit pe jos .

Era ora 11.20 când domnul Dussel a lovit uşor în uşa biroului. Miep l-a rugat să îşi dea haina jos, aşa încât steaua galbenă să nu poată fi văzută, si l-a adus în biroul privat, unde domnul Kleimman l-a ţinut ocupat până când femeia de serviciu a plecat.

Sub pretextul că biroul privat trebuia folosit pentru altceva, Miep l-a adus pe domnul Dussel sus, a deschis bibloteca şi a intrat, în timp ce domnul Dussel privea uimit .

În acest timp, toţi cei 7 ne-am aşezat în jurul mesei pentru a-l aştepta pe noul membru al familiei noastre cu cafea şi coniac. Miep l-a dus în camera familiei Frank. El a recunoscut imediat mobila noastră, dar nu avea nicio idee că suntem sus, chiar deasupra capului său . Când Miep i-a spus, a fost atât de uimit că aproape a leşinat. Slava Domnului că nu l-a mai lăsat în suspans mult timp, ci l-a adus sus. Domnul Dussel s-a aşezat pe un scaun în linişte şi se uita la noi trăsnit, gândind că poate va citi adevărul pe feţele noastre. Apoi s-a bâlbâit: Aber... dar voi nicht sunteţi în Belgia ? Ofiţerul, maşina, n-au venit ? Evadarea voastră nu a reuşit?

I-am explicat totul, cum în mod deliberat am răspândit zvonul cu ofiterul si maşina pentru a-i îndeparta de orice urmă adevărată pe germani şi pe oricine altcineva care s-ar putea săne caute. Domnul Dussel a rămas fără cuvinte în faţa unei asemenea ingeniozităţi şi nu a putut face nimic altceva în afară de a privi uimit în jur si de a explora restul Anexei noastre ultrapractice. Am luat prânzul împreună. Apoi a dormit puţin, ni s-a alăturat la ceai, a pus deoparte câteva bunuri de-ale lui pe care Miep a reuşit să i le aducă aici dinainte şi a început să se simtă din ce în ce mai acasă. În special cand i-am înmânat urmatoarele reguli şi norme, scrise la maşină, ale Anexei secrete(o producţie van Daan).

Traducere de Coca Sabina Kathrin