Nostalgie

Dragă copilărie,

Zilele acestea m-am simţit atât de melancolică şi neîmplinită, parcă lipseşte o parte din mine, pe care n-o voi mai putea avea niciodată. Cred că îmi este dor de tine, de sufletul liber pe care îl aveam când eram lângă tine. Mi-e dor de faptul că, atunci când erai cu mine nu ştiam de existenţa morţii şi de pericolele care mă aşteaptă.

Mai ţii minte cum mă jucam în toiul verii fierbinţi în curtea bunicului şi cum zburdam printre florile de mac din spatele casei şi cum mă uitam atentă şi curioasă la flori, libelule şi gâze? Tu mă ajutai să le văd şi să le dau atenţie.. Fără tine nu mă mai bucură nimic, lucrurile mici de altădată nu-mi mai trezesc interesul, mă simt goală pe dinăuntru. Iarna mă protejai de frigul de afară şi îmi arătai cum este să mă bucur de lucrurile frumoase, de pomul de Crăciun, de cadouri, de mirosul de portocale sub brad…Iar noaptea, când voiam să mă duc în sufragerie să privesc luminiţele de sub brad tu mă apărai de bau-bau şi îmi dădeai curaj. Acum nu mai faci asta, îmi este frică şi tu nu mă mai aperi, nu eşti aici şi nici nu îmi spui ce să fac. Globurile din brad mi se par la fel, dar mirosul de portocale nu mă mai îmbie… Ţie nu ţi-e dor de mine? Nu vrei să mai fii lângă mine? Sau poate ţi-ai găsit alt prieten…o fetiţă pe care să o înveţi ce m-ai învăţat cândva? Aş vrea să te întorci, de s-ar putea…

Sabina Katrin