“Căutarea fericirii este principala cauză a lipsei acesteia”, spunea cândva Eric Hoffer. Pentru mine, aceste cuvinte reprezintă un mare adevăr despre fericire şi modul în care ea ar trebui privită.
Pe de o parte, fericirea nu este tocmai lipsa de griji şi de probleme. Ne putem simţi fericiţi chiar dacă suntem acoperiţi de probleme de tot felul. Important este să vedem părţile senine ale vieţii. Pentru a fi fericit trebuie să ştii să te bucuri de soarele ce îţi luminează camera, de florile ce tocmai au înflorit, de roua dimineţii, de un cântec frumos. Dar dacă ai impresia că fericirea absolută depăşeşte cu mult lucrurile simple, dar pline de farmec ce te înconjoară, atunci eşti orbit de aparenţe, pierzi timpul căutând perfecţiunea, şi vei muri înainte de a o găsi. Astfel nu vei avea parte de fericire.
Pe de altă parte, căutând fericirea, te poţi îndepărta de lucrurile cu adevărat importante, te vei interioriza şi vei refuza să observi părţile proaste ce-ţi umbresc viaţa. Vei ocoli problemele, lăsându-le nerezolvate şi, chiar dacă pentru un timp îţi va fi bine, va veni un moment în care totul se va întoarce împotriva ta, iar tu te vei căi pentru că te-ai lăsat păcălit de iluzia fericirii absolute. Dacă încetezi această cursă pentru dobândirea fericirii fără cusur, dacă vei acorda importanţă lucrurilor mărunte, atunci abia vei putea trăi fericirea adevărată.
Astfel, vei fi ferit să încerci pe propria-ţi piele nefericirea de a căuta neîncetat ...fericirea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu