Universul...aşa cum îl ştim. Lumea...în care trăim într-o strânsă relaţie de înţelegere între oameni – faptul că tu te trezeşti în fiecare dimineaţă şi-ţi trăieşti fiecare zi cu acel fior straniu, dar imperceptibil că exişti – are la bază infinita dragoste a lui Dumnezeu pentru om. Acest sentiment transmis omului nu este nicidecum un sentiment oarecare, ci unul unic, splendid şi înălţător, magnific, ce te face să realizezi darul din faţa ochilor, ce te face să simţi că viaţa trebuie trăită la turaţie maximă, într-un mod nobil, demn de unul dintre cele mai neverosimile daruri pe care îl poţi primi : iubirea.
Dragostea adevărată nu este deloc un sentiment trecător, ea dăinuie în timp, reuşind să înfrunte piedicile vieţii. Uneori, greşit înţeleasă, ea este confundată cu pasiunea ce duce la furtuni mai nimicitoare decât ciclonii sai taifunurile. Nevoia de dragoste a existat mereu şi încă mai există în fiecare dintre noi. Acel om mizerabil care şi-a trăit viaţa fără să-i simtă « mrejele » este asemeni unui înger cu aripi de plumb, căci iubirea este Arhitectul universului.(Iulia Niţu, IX B)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu