Joi,16 Martie, 1944
Dragă Kitty,
Vremea este minunată, frumoasă de nedescris.Voi urca în pod imediat. Ştiu acum de ce sunt mai puţin odihnită decât Peter. El are propia lui cameră,unde poate munci, visa, gândi şi dormi. Eu sunt constant urmârită dintr-un colţ în altul. Nu sunt niciodată singură în cameră. O împart cu Dussel, nu mă gândeam că pentru atâta timp. Acesta este un alt motiv pentru care mă refugiez în pod. Când sunt acolo sau cu tine, pot fi eu însămi, măcar pentru puţin. Încă nu vreau să gem şi să plâng. Din contră, vreau să fiu curajoasă!
Mulţumesc lui Dumnezeu că ceilalţi nu au observat nimic în legătură cu sentimentele mele interioare, cu excepţia faptului că pe zi ce trece devin mai rece şi dispreţuitoare faţă de mama, mai puţin iubitoare cu tata şi mai puţin doritoare de a schimba vreo vorbă cu Margot! M-am închis în mine mai strâns decât o tobă. Deasupra tuturor trebuie să-mi menţin o anumită sigurantă. Nimeni nu trebuie să ştie că mintea şi sufletul meu se află într-o luptă constantă. Fără niciun motiv, sufletul meu a câştigat bătălia, dar emoţiile mele vor trece la stadiul următor? Uneori mă tem că da, dar de mai multe ori mă rog să reuşească.
Oh! Este deosebit de greu să nu vorbesc cu Peter despre lucrurile astea, dar ştiu că trebuie să-l las pe el să înceapă. Este aşa de greu să te prefaci toată ziua că tot ce ai spus şi ai făcut în visele tale nu a avut loc. Kitty, Ana este nebună,dar chiar şi zilele astea sunt nebune, chiar şi circumstanţele. Partea bună este că pot aşterne pe hârtie toate gândurile şi sentimentele mele, altfel m-aş fi sufocat. Mă întreb ce crede Peter despre toate lucrurile astea? Încă mă gândesc. Voi fi în stare să vorbesc cu el despre asta într-o zi. El trebuie să fi ghicit ceva despre mine, cea din interior, din moment ce nu o poate iubi pe Ana pe care a cunoscut-o pană acum! Cum poate cineva să-l placă pe Peter, care iubeşte liniştea şi pacea, dar care probabil îmi suportă agitaţia şi zgomotul? Va fi el prima şi singura persoană care îmi va vedea dedesubtul măştii de granit? Îi va lua mult timp? Nu există o zicală veche cum că dragostea ar fi relaţionată cu milă? Nu s-a întamplat asta şi în cazul meu? Deoarece uneori îl compătimesc mai mult decât mă compătimesc pe mine.
Sincer, nu ştiu cum să încep, chiar nu ştiu, aşa că cum aş putea să aştept ca Peter să înceapă, când vorbitul este aşa de greu pentru el? Dacă aş putea să-i scriu, măcar ar ştii ce am încercat să spun de multă vreme, ce este aşa de greu de spus cu voce tare!
A ta,
Ana M. Frank
Vineri,17 Martie, 1944
Draga mea,
Totul a revenit la normal în cele din urmă. Bep a avut doar o durere de gât, nu o răceală, iar Mr. Kugler i-a facut rost de un certificat medical pentru a-l scuti de muncă. Intreagă anexă a răsuflat uşurată. Totul este ok aici! Cu excepţia faptului că Margot şi eu suntem mai degrabă sătule de părinţii nostri. Nu înţelege greşit. Încă îmi iubesc tatăl la fel de mult ca de obicei şi Margot îi iubeşte pe amândoi, dar când eşti de vârsta noastră vrei să iei decizii pentru tine însuţi, să ieşi de sub controlul lor.De fiecare dată când merg sus, ei mă intreabă ce voi face, nu mă lasă să-mi sărez mâncarea, mama mă intreabă în fiecare seară la 8 şi 15 dacă nu e timpul ca eu să mă schimb în pijama, şi ei trebuie să aprobe fiecare carte pe care o citesc. Trebuie să admit că nu sunt foarte stricţi din acest punct de vedere şi mă lasă să citesc aproape orice, dar Margot şi eu suntem dezgustate şi sătule de faptul că trebuie să le ascultăm comenzile şi întrebările toată ziua.
Mai e ceva care nu le convine.Nu le mai dau câte un pupic dimineaţa, la prânz şi seara. Toate aceste draguţe porecle par atât de false, iar grija tatei de a ne ţine predici despre mersul la baie este dezgustătoare. Pe scurt, mi-ar fi mult mai bine dacă aş sta fără ei pentru un timp şi ei nu înţeleg asta. Nu că Margot şi eu le-am fi spus asta vreodată. Care ar fi scopul? Nu ar înţelege oricum...
Margot a spus seara trecută: "Ceea ce mă deranjează e că dacă îţi pui palma în palmele lor şi suspini o data sau de doua ori, ei te întreabă imediat când ai avut ultima durere de cap sau nu te-ai simţit bine."
Pentru amândouă a fost o lovitură de şoc să realizăm dintr-o dată că foarte puţin a rămas din familia apropiată şi armonioasă pe care obişnuiam să o avem acasă. Aceasta se întâmplă deoarece totul este ieşit din normal aici. Prin asta mă refer la faptul că suntem trataţi ca nişte copii când vine vorba de probleme externe, în timp ce, în interior,suntem mult mai mature decât nişte fetiţe de vârsta noastră. Chiar dacă am doar 14 ani, ştiu ce vreau, ştiu ce e bine şi ce e rău şi am propriile mele opinii, idei şi principii şi s-ar putea să sune cam ciudat, căci vine din partea unui adolescent, dar simt că sunt mai matură decât un copil. Simt că sunt complet independentă faţă de alţii. Ştiu că sunt mai bună la dezbateri şi la conducerea unei discuţii decât mama, ştiu că sunt mai obiectivă, nu exagerez aşa de mult, sunt mai atentă şi mai îndemânatică şi din cauza acestor lucruri simt (asta te poate face să râzi) că îi sunt superioară mamei în multe moduri. Pentru a iubi pe cineva, trebuie să admir şi să respect persoana respectivă, dar nu simt nici respect, nici admiraţie pentru mama!
Totul ar fi bine doar dacă l-aş avea pe Peter, pe care îl admir în multe moduri. Este aşa decent şi deştept!
A ta,
Ana M. Frank
Sâmbătă, 18 Martie, 1944
Dragă Kitty,
Ţi-am spus mult mai multe lucruri despre mine şi sentimentele mele decât am spus vreunui suflet vreodată şi ar trebui asta să includă şi sexul? Părinţii şi oamenii în general devin rezervaţi cand vine vorba de sex. În loc să le spună băieţilor şi fetelor lor totul la vârsta de 12 ani, îi trimit afară din cameră când se iveşte acest subiect şi îi lasă să afle totul de unii singuri. Mai târziu,când părinţii observă că copiii lor au ajuns cumva la acele informaţii, ei presupun că ştiu mai multe (sau mai puţine) decât ştiu ei cu adevărat. De ce nu încearcă ei să le corecteze cunoştinţele întrebându-i ce se întâmplă?
O stâncă de care se impiedică majoritatea adulţilor - în opinia mea nu este decât o pietricică - este că ei se tem că copiii lor nu vor mai privi căsătoria ca pe un lucru sacru şi pur, odată ce vor realiza că această puritate nu are sens. La cât este de preocupat, nu e rău pentru un om să aducă o minimă experienţă în mariajul său. Până la urmă,nu are nimic de făcut cu mariajul în sine,nu-i aşa?
Imediat după ce am împlinit 11 ani ei mi-au spus de menstruaţie. Dar şi atunci nu aveam nicio idee de unde vine sângele sau care îi era scopul. Când aveam 12 ani şi jumătate, am aflat mai multe de la Jacque, care nu era aşa de neiniţiată precum eram eu. Intuiţia mea mi-a spus ce fac un bărbat şi o femeie cand sunt împreună. Părea o idee nebunească la început, dar când Jacque mi-a confirmat, am fost mândră de mine pentru că îmi dădusem seama!
Tot Jacque a fost cea care mi-a spus că copiii nu ies din stomacurile mamelor lor. Cum a spus ea: "Cand ingredientele merg la locul lor, produsul finit iese!". Jacque şi eu am aflat despre himen şi multe alte detalii dintr-o carte despre educaţia sexuală. Am aflat că te poţi proteja să nu ai copii, dar cum se petrece asta în corpul tău a rămas un mister. Când am venit aici, tata mi-a spus despre prostituate, dar în concluzie încă mai sunt întrebări fără răspuns.
Dacă mamele nu le spun copiilor lor totul,ei aud pe părţi şi bucăţele şi asta nu poate fi bine. Chiar dacă e sâmbătă, nu sunt plictisită!Asta pentru că am fost în pod cu Peter. Am stat acolo visând cu ochii închişi şi a fost minunat!
A ta, Ana M Frank
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu