Un exemplu grăitor în ceea ce înseamnă voluntariatul şi slujirea aproapelui este cel al părintelui Nicolae Tănase (foto), parohul din localitatea Valea Plopului, judeţul Prahova, şi preşedinte al Asociaţiei "Pro Vita pentru copiii născuţi şi nenăscuţi". Parohia pe care o păstoreşte a devenit "acasă" pentru nu mai puţin de 220 de orfani, primii copii ajungând aici în urmă cu 20 de ani, iar acum a ajuns să "îi însoare sau mărite", după cum spune chiar părintele.
Unul dintre cele mai mari proiecte de voluntariat se desfăşoară la Valea Plopului, unde părintele Nicolae Tănase găzduieşte 220 de orfani.
Intensa activitate pe care o desfăşoară, însă, nu ar fi fost posibilă dacă la rândul său nu este ajutat de voluntari, care vin şi ajută la treburile gospodăreşti, se joacă cu copiii sau îi antrenează în diferite jocuri şi activităţi de socializare. Fie că este vorba de mers cu oile, de adunat fânul sau de tăiat lemne, voluntari din ţară şi din străinătate vin şi pun umărul pentru a ajuta copiii aflaţi aici.
"Voluntariatul înseamnă lucrarea faptei bune în mod dezinteresat. În activitatea pe care o desfăşor, eu am profitat mult de voluntariat. Veneau la mine mulţi voluntari din străinătate care ajutau, şi la final îmi mulţumeau. Şi eu întrebam, cum să îmi mulţumiţi, pentru că eu trebuie să vă mulţumesc. Voi m-aţi ajutat pe mine. Iar ei îmi spuneau că au avut ocazia să facă fapte bune şi de aceea ei trebuie să îmi mulţumească. Oamenii de prin străinătate sunt sfătuiţi de psihologii lor să facă voluntariat, să facă fapte bune, pentru că se vor simţi mai bine şi scapă de problemele lor. Acum, din cauza crizei, şi numărul celor care fac voluntariat este mai mic, însă tot sunt voluntari", ne-a spus părintele Nicolae Tănase.
College…a chance to move on from our high school lives and experience new places, challenges, and people. It’s a transition to maturity that is anticipated by almost all high school students. When I moved up to school at UC Santa Barbara, how tough my classes were going to be was not the first thing on my mind: I couldn’t wait to go out to Isla Vista and meet all the hot boys.
For a while, it was fun; going out on the town every Friday and Saturday night (sometimes Wednesdays and Thursdays, too), meeting tons of people (most of whom won’t remember me later because they were so drunk), getting acquainted with my new surroundings. But after the first quarter, it became evident to me: walking up and down the streets of Del Playa on a weekend night is probably not going to be the best place for me to find a lasting, meaningful, healthy relationship.
I won’t deny it, I did meet tons of hot guys going to random house and fraternity parties. But despite their looks, their intentions all seemed to be to get me as drunk as possible so they could take advantage of me later. Granted, not all guys roaming the streets had this intention, but odds are, not many of the guys out on Friday and Saturday nights are looking for a serious relationship. This started to bother me. How am I going to be married by age 23 if I can’t find the guy I’m going to marry soon? I thought to myself.
After about 3 weeks of being away at school, another naivete of mine started to rear its ugly head. In college, guys are not just content with a completely platonic relationship. If you are in a relationship, sex is expected. Not just vaginal sex, but other forms of stimulation are expected. This was something I was definitely NOT okay with. I don’t like to think of myself as a prude, but I was not exactly willing to hop in the sack with some guy just because we are dating and because we are in college. That is just stupid to me.
In the first couple weeks of school, I met a guy that I really enjoyed spending time with. Almost every night we hung out, did something around campus, or just sat and talked. From my perspective, I thought I was meeting a genuinely nice guy with whom maybe I could pursue a relationship with. However, he was thinking something different. One night, he invited me down to watch a movie with him, a seemingly innocent offer, so I accepted. While watching the movie, he started acting strangely and then asked if I wanted to turn on some music. Seeing as we were watching a movie, I was a little confused; but I told him if he wanted to, he was more than welcome to turn some on. I diverted my attention back to the movie. Then he laid down on the bed next to me and after a few moments proceeded to make some advances, ones that I, as an Orthodox Christian, did not want, nor did I see, coming. At that moment, I stopped him and asked him what he was doing. Apparently, by accepting his offer to come down and watch the movie with him, he thought I had agreed to hook up with him that night. Maybe I am just incredibly naïve, but I had never in my life assumed that when I am invited to watch a movie with a guy that there would be some sort of sexual activity going on. Still, as a male college student, he was not looking for a relationship, but just some girl to satisfy his needs.
Seeing as we were friends before this incident happened, I sat with him that night and talked to him about what just happened. Another problem with college guys is that most of them are pretty well educated, so they try to use their intelligence to their advantage. Before I knew it, this guy was trying to convince me that the reason I did not want to do anything with him was because I was insecure and that I did not have enough positive self-esteem to allow myself to have some fun. Needless to say, this upset me enormously. It irritated me that someone, trying to get someone to fool around with them, would try to capitalize on an insecurity that they sensed. Thankfully, I was quite secure with myself and did not fall for his pathetic attempt.
That night really made me mad. It was not so much that he tried to make unwanted advances — that is something that you learn to deal with in college. What really bothered me was that because I was adamant in not having sex with him, I was therefore pinned as insecure and low in self-esteem, when the opposite is true. Standing up for what I believe to someone who I really like and wanted to grow closer to was a hard thing to do. Unfortunately, because I stood up for myself, whatever relationship we had, or were to have, stopped and now we barely ever talk except for an occasional “hi” as we pass each other in the halls of our dorm. For a while, I wasn’t sure if I had made the right decision.
Maybe I should look at his point of view some more; after all, it is college, a time to experiment, right? Then I caught myself. This is exactly what the Devil wants me to think. He implants doubts in my head, little thoughts that question all that I’ve believed my entire life, and leaves them in my head for me to dwell on. After driving myself crazy, I rolled over in my bed and saw my little red Orthodox Prayer Book lying on the refrigerator next to me. All I had to do was open it up and read the incredible first words — “In the Name of the Father, and of the Son, and of the Holy Spirit. Amen.” How could I have even doubted my faith for a second? God has given me so much and has not led me astray; why should I not trust his guidance now?
It is hard for me to believe that what I went through is something that no other Orthodox Christian college freshman goes through in his or her first couple months of school. Nevertheless, in colleges where the percentage of Orthodox Christians is smaller than the percentage of sexually active students, it’s nice to be able to go to church on Sunday and see that I’m surrounded by people who are going through the same things that I am.
« Uită-te şi vezi cum a creat Dumnezeu femeia. Nu a luat o bucată din capul bărbatului pentru că nu a vrut ca ea să-i fie superioară lui. Dar nici n-a luat o bucata din piciorul bărbatului, fiindcă n-a vrut ca ea să-i fie sclavă. A luat una din coastele bărbatului, care era deasupra inimii lui ca să arate că femeia îi este dragă – egală şi iubită. »(Sf. Cosma Etolianul)
Μυροφορες
Duminica de azi este numită Duminica Femeilor Mironosiţe. Mironosiţele sunt acele femei care, în ciuda fricii de vrăjmaşii lui Hristos, au îndrăznit să meargă pe Golgota înainte de răsăritul soarelui în Duminica Învierii, ca să ungă trupul lui Hristos cu mir. Datorită dragostei şi credinţei lor arzătoare, ele au fost primele care au auzit vestea plină de bucurie a Învierii lui Hristos şi au devenit binevestitoarele ucenicilor, care erau îngroziţi şi se ascundeau în casa unor prieteni. Ucenicii erau intimidaţi ! Femeile Mironosiţe au fost curajoase. În această împrejurare, femeile s-au dovedit a fi incomparabil mai mari decât bărbaţii.
Dumnezeu, după cum ştim, l-a creat pe Adam ca prima fiinţă umană. L-a creat “după chipul şi asemănarea Sa” şi l-a pus în Rai. Dar Atotînţeleptul şi Atotbunul Dumnezeu n-a vrut să-l lase pe Adam aşa. Pe când el dormea, Dumnezeu a luat una din coastele sale şi a făcut-o pe prima femeie, Eva. Când s-a trezit Adam, a fost uimit. Dintre toate cele făcute, Eva i s-a părut lui Adam cea mai frumoasă creaţie.
Dumnezeu i-a modelat pe bărbat şi pe femeie în aşa fel încât unul împlineşte ceea ce-i lipseşte celuilalt. Ceea ce are bărbatul, femeia nu are; ceea ce are femeia, îi lipseşte bărbatului. Un bărbat are anumite abilităţi şi talente, iar femeia, altele. Prin unirea lor, unul îl completează pe celălalt şi fiinţa umană este adusă la perfecţiune.
Este o poveste care spune că, atunci când oarecare tânăr s-a căsătorit, a fost cuprins de o asemenea veselie şi fericire, încât i-a scris învăţătorului său, celebrul Core, spunându-i: “Învăţătorule, nu mai sunt singur, m-am căsătorit şi am devenit doi”. Core i-ar fi răspuns: “Nu, băiete, nu ai devenit doi, ci ai devenit întreg. »
Un bărbat şi o femeie sunt ca două jumătăţi de om, când se unesc, formează un om întreg, o persoană ; sunt ca două emisfere care, conjugate, alcătuiesc o sferă. Bărbatul este mai mult minte, iar femeia este mai mult inimă şi în această sfântă unire a căsătoriei ei se completează.
Este imposibil să existe o comunitate numai de bărbaţi, la fel cum este imposibil să fie o comunitate exclusiv de femei. Atracţia pe care Dumnezeu a sădit-o în inimile bărbaţilor şi femeilor este ceea ce îi aduce aproape unii de alţii ; îi uneşte şi din această unire o nouă generaţie se naşte. Numai în situaţii excepţionale pot bărbaţii şi femeile care sunt copleşiţi de dragostea dumnezeiască să înfrângă, cu harul lui Dumnezeu, atracţia naturală a bărbatului către femeie şi a femeii către bărbat ; doar puţini reuşesc să ducă un fel îngeresc de viaţă în trup omenesc şi astfel să arate viaţa cerească pe care o aşteptăm, viaţă în care genul va înceta să existe şi toţi vor trăi ca îngerii în Împărăţia Cerurilor. Pentru aceşti oameni se poate cânta imnul : « Binecuvântată este viaţa pustnicilor, pentru că este stăpânită de dragostea dumnezeiască ».
Bărbat şi femeie. Amândoi sunt creaţii excepţionale ale lui Dumnezeu, înzestraţi cu abilităţi şi daruri care să-i ajute să-şi împlinească înalta misiune încredinţată lor de Dumnezeu – anume, să ducă mai departe viaţa prin naştere de prunci. Dumnezeu i-a înalţat pe bărbaţi şi pe femei şi i-a făcut împreună-lucrători la facerea de noi oameni.
Bărbat şi femeie. Membri egali în comunitate. Ce înseamnă aceasta? Să ne amintim de Sfântul Cosma Etolianul care, vorbind despre această temă, spunea : « Uită-te şi vezi cum a creat Dumnezeu femeia. Nu a luat o bucată din capul bărbatului pentru că nu a vrut ca ea să-i fie superioară lui. Dar nici n-a luat o bucata din piciorul bărbatului, fiindcă n-a vrut ca ea să-i fie sclavă. A luat una din coastele bărbatului, care era deasupra inimii lui ca să arate că femeia îi este dragă – egală şi iubită. ».
Dumnezeu a creat un bărbat şi o femeie. Aceasta înseamnă că Dumnezeu este împotriva poligamiei bărbatului şi femeii. Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca el să aibă mai multe soţii, cum învaţă Coranul şi cum idolatrii cărnii din vremea noastră o practică – chiar dacă sunt numiţi creştini –, El ar fi trebuit să facă un bărbat şi mai multe femei. Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca femeia să aibă mai mulţi soţi, atunci ar fi făcut câteva femei şi mulţi bărbaţi. Creştinismul este împotriva poligamiei. Un bărbat este făcut pentru o singură femeie şi o femeie pentru un singur barbat. O singură căsătorie este binecuvântată şi numai după dispense speciale Biserica îngăduie o a doua şi o a treia căsătorie. Chiar şi atunci, sunt rânduite canoane de pocăinţă pentru cei care se căsătoresc a doua sau a treia oară. Din nefericire, deşi există aceste sfinte rânduieli ale Bisericii pentru căsătorie, se petrec fapte care contravin lor în societate. În unele epoci, bărbatul era tiranul femeii şi femeia se afla într-o situaţie mizerabilă/ deplorabilă ; era tratată ca un animal şi chiar mai rău. În alte epoci, femeia era tiranul şi sub tirania ei bărbaţii deveniseră fiinţe degenerate, sclavi şi animale de povară, stăpâniţi de aceste femei corupte.
Biblia condamnă ambele extreme. Biblia vrea ca barbatul să fie un soţ şi un tată iubitor, care se poartă cu dragoste şi amabilitate cu soţia şi copiii săi, nu ca un dictator. Biblia vrea ca femeia să fie la înălţimea misiunii ei, o tovarăşă de preţ a soţului ei, o mamă iubitoare, o regină a casei care se dedică în totalitate creşterii copiilor ei. Biblia vrea ca femeia să fie o Mironosiţă, ca Mironosiţele din Evanghelia de azi. O astfel de femeie poate aduce mari servicii omenirii. O astfel de femeie îl depăşeşte pe bărbat în faptele eroice ale credinţei şi virtuţii. O astfel de femeie ne apare ca un înger care răspândeşte mirul iubirii în lume.
Femei Mironosiţe! Cât de puţine de acestea sunt în societatea noastră contemporană, care este degradată de necredinţă şi de corupţie. Ce bine ar fi dacă aceste câteva femei evlavioase care aud sau citesc această omilie ar putea fi întreaga lume !
Capitol din cartea “Picături din apa vieţii” de Mitropolitul Augustin N. Kantiotes
Atunci cand poposesti intr-un loc precum este Valea Plopului, nu ai cum sa nu ramai puternic impresionat, marcat, chiar profund transformat sufleteste de aceasta experienta emotionanta.
Daca vreodata ai cautat un loc plin de duiosie, de candoare, de pace, sau daca ti-ai dorit apropierea sau comuniunea cu suflete nevinovate, inocente, sau ai simtit candva nevoia sa daruiesti un pic din dragostea inimii tale cuiva ce asteapta cu dor o vorba duioasa, o privire prietenoasa, o imbratisare, un zambet, atunci, poate ca, mergand la Valea Plopului vei putea face toate aceastea…
Copii……mame…..orfani……copii necajiti…… Ce alaturare stranie: copii si suferinta! Cata incompatibilitate, cata nedreptate…..ce pacat!
De ce anume au nevoie copiii de la Valea Plopului? Dincolo de necesitatile materiale (hrana, imbracaminte, bani etc.), copiii de la Valea Plopului au sufletele insetate de dragoste, pe care o asteapta si o doresc permanent.
Si, totusi, copiii de aici sunt printre cei “privilegiati”, sunt hraniti, ingrijiti, ocrotiti, insa ma gandesc cate mii de alti copii sufera nu doar sufleteste, ci sunt lipsiti chiar si de cel mai mic ajutor si sprijin…
La Valea Plopului am inteles cu adevarat ce inseamna pentru un copilas cu sufletul curat o imbratisare sau cat de mult pretuieste el acele cateva minute in care il tii in brate cu dragoste… Doar o clipa de dragoste….. conteaza mai mult chiar decat ciocolata pe care n-ar refuza-o niciodata.
Aceasta va indemn, mai mult decat a ajuta material sau financiar asezamantul de la Valea Plopului, mergeti si daruiti copiilor aceasta clipa de dragoste…
Informatii utile: ASOCIATIA PRO VITA
pentru nascuti si nenascuti
Bd. Nicolae Iorga 72
Valenii de Munte; Jud. Prahova
Tel: 0244 421 316 Daca vreti sa trimiteti pachete folositi adresa urmatoare: Preot Tanase Nicolae
Parohia Valea Plopului, Comuna Posesti
Jud. Prahova, Romania Tel/Fax : 0244 280 695 Mobil: 0723 597 433 Email: asociatiaprovita@hotmail.com asocprovita@yahoo.com
Sărut-mâna, Maică! Aş vrea să vă scriu despre un fenomen îngrijorător: libertinajul adolescenţilor. Am o groază de colegi care vorbesc extrem de urât în prezenţa fetelor, iar ele acceptă, ba chiar le place să vadă toată lumea cât de „şmecheri" sunt iubiţii lor. De ce? De ce băieţii devin nesimţiţi, iar fetele pierd încet, încet orice urmă de feminitate? Am auzit de zeci de ori fete între ele discutând (chiar dacă sunt băiat) și chiar râzând de acel obicei de a fi fecioară până-n noaptea nunţii. Exemplu (citez întocmai... scuzaţi expresiile): „Dar ce, fă, tu vrei să rămâi virgină până te măriţi? Ha, ha, ha!" De ce, Maică? De ce? De multe ori, eu, ca băiat, am roşit la expresiile fetelor... expresii triviale...
:(
Marius
***
Dragul meu Marius,
Plânge şi inima mea dimpreună cu a ta, dar şi tresare de nădejde şi ascunsă bucurie. De ce nădejde? De ce bucurie? Pentru că, iată, şi tu eşti adolescent şi eşti încă sănătos!
Revenind la „de ce? -ul” pus de tine, răspunsul meu simplu şi direct este: pentru că sunt copii abuzaţi de părinţii lor, de mediul în care au crescut, de şcoala care vă formează, de media care vă consumă. Aceşti copii sunt „formataţi” cu totul şi cu totul viciat. În ei a fost distrusă dimensiunea delicateţei şi gingăşiei, a frumuseţii şi adevărului. Au fost minţiţi, umiliţi, neglijaţi, violaţi, loviţi, înşelaţi! Ei sunt răniţi, înspăimântaţi, derutaţi, neliniştiţi, anxioşi şi singuri! Cumplit de singuri. Şi se apără cum pot. Nesimţirea colegilor tăi e un mecanism de apărare! Râsul isteric şi vulgar la colegelor tale, la fel! Dincolo de ele se află suflete delicate de copii care tânjesc după dragoste adevărată, după bucurii adevărate, după comunicare adevărată! Dar cine să-i înveţe toate acestea? Dacă până acum tot ce a fost mai „frumos” în viaţa lor a fost ficţiune de film de duzină sau telenovelă?
Roagă-te pentru ei, copile drag, şi încearcă să te împrieteneşti cu ei, să le vorbeşti şi chiar să-i înveţi ce ştii tu pe cei care tresar la încercările tale. Sunt mulţi care, sub acele măşti, aşteaptă cu înfrigurare imposibilul!
Roagă-te pentru ei în taină și Domnul te va învăţa şi-ţi va oferi ocazii să le fii de folos. Şi un suflet dacă vei ajuta va fi mare bucurie în cer.
Jurnalul Naţional ne-a pus la dispoziţie în ultima sa ediţie de colecţie un CD de excepţie, prin care facem cunoştinţă cu poeziile tulburătoare ale lui I.L. Caragiale, în interpretarea Maestrului Tudor Gheorghe.
În postarea de mai jos, vă oferim doar unul din textele profund creştine ale lui I.L. Caragiale, intitulat “Nimic fără Dumnezeu”.
Adu-ţi aminte din când în când, omule, de clipele crunte ale primejdiei prin care a fost înaltă poruncă să treci şi ridică laudă şi mulţumire lui Dumnezeu.
Să-ţi fie zi de mare rugăciune ziua când voia Tatălui nostru care este în ceruri a fost să te ierte pe tine şi pe ai tăi de cea din urmă durere a lumii acesteia de jos.
Nu uita în dimineaţa zilei aceleia să zici din fundul sufletului: Doamne! În primejdie de pieire călca piciorul meu şi tu, bunule, ai poruncit să se ridice stavilă între mine şi moarte!
Prin dese perdele de lacrimi citiseră ai mei osânda mea şi, fără să se răscoale împotrivă-Ţi, dreptule judecător, plecaseră sdrobiţi frunţile la pământ, căutând un locaş de veci pentru rămăşiţele mele de lut.
Spânzurat de un fir de păianjen, un fir de nimic, cu căpătâiul pierdut în tăria ta albastră şi luminoasă, atârnam deasupra unei înfiorătoare prăpastii, ce se deschidea, cu fundul negru fără o rază de lumină, printre colţuri de stânci sparte de isbiturile de mii de mii de ani ale trăsnetului. Şi acolo, sufletul meu, desnădăjduit, o clipă a crezut că şi el va să moară odată cu greul meu trup şi din adânc strigat-am către tine: Doamne, auzi-mă şi mă mântuieşte !
Şitu m-ai auzit şi n-ai vrut pierzarea mea! Ţi-ai aplecat ochiul asupra robului tău şi mila ta a poruncit firului de păianjen să nu se rupă şi acel de nimic fir, aproape nevăzut, a fost odgonul meu de scăpare.
O, daca as putea sa patrund in inima unui tanar, de as putea sa ii patrund in intimitate si sa il trezesc, sa il fac sa constientizeze efemeritatea lucrurilor. De as indrazni sa il fac sa inteleaga atatea aspecte… atatea idei… O, daca as putea intra in inima unui tanar si sa strig: Nu te lasa inselat si ucis de lume! Nu incerca sa te lasi condus de ea, de atractiile ei, de logica ei. Lumea nu e ceea ce pare! Lumea e o iluzia, lumea nu poate oferi, nu poate crea. Binele ei este o mare minciuna! Iti va devora sufletul prin placeri si distractii in inceput, insa, apoi, dupa ce ti-a luat toata vlaga, toata puterea, toata-ti capacitatea creatoare te abandoneaza deznadejdii, te uita, te inunda cu complexitatea nepasarii si iti raneste asteptarile prin indiferenta!
Lumea este puterea ce isi urmareste doar propriul scop. Iti foloseste expresia vitala si apoi te abandoneaza, te abandoneaza minciunii si nonsensului. Lumea e cuprinsa de tristete, plafonare si mediocritate. Ea nu te implineste, nu se ridica la masura nazuintelor tale. Ea percepteaza defectuos, nu reprezinta etalonul credintelor tale. Ofera prostgust, ura, mizerie, suferinta… Si chiar daca nu esti cu ea, nu inseamna ca esti singur.
Tanarul ortodox iti este sprijinul, el iti ofera prietenia adevarata. Cauta-l… el este langa tine.
Tanarul ortodox nu este parte neglijata a societatii, el nu este un intrus, un neadecvat, un evadat al societatii. Tanarul ortodox e la fel ca ceilalti tineri ai lumii, tanarul ortdox e integrat si oscileaza si el ca toti intre bine si rau, insa discernamantul lui ii este marea putere.
Tanarul ortodox este minunea societatii, el are tot ce societatea are nevoie. Tanarul ortodox nu este un habotnic, o persoana exagerata si inchisa in dogma. Este la fel ca ceilalti, tanarul ortodox mananca, doarme, calatoreste, invata, iubeste, canta, rade, plange, se bucura de tot, se bucura de viata, suspina, cade, invinge… Dar toate acestea, prin HRISTOS, odihnesc, limpezesc si inalta sufletul lui plin de visuri, de nazuinte si ganduri frumoase.
Tanarul ortodox isi cunoaste scopul, planul, tinta. El stie care ii sunt armele si isi cunoaste adversarul. El se mobilizeaza si actioneaza inteligent. El nu se lasa prada entuziasmului precar si nici nu ramane usor impresionat, e prevazator si anticipeaza pericolul. Tanarul ortodox lupta, se straduieste, rabda si isi cauta fericirea alaturi de Hristos.
Calea acestei vieti incepe cu Spovedania: taina cea mai benefica, cea mai simpla si cea care deschide sufletul in Hristos, marturisindu-i ca pe o povara toate cate s-au adunat acolo. Aici se produce misterul, taina tanarului, aici isi recapata puterile, aici isi alimenteaza pofta de viata, aici isi remediaza neputintele, aici isi curateste sufletul. Tanarul ortodox e inteligent. El constientizeaza caderea si o evita. Iar daca inevitabilul se produce isi cauta scaparea tot prin Spovedanie. Tanarul ortodox a inteles ca mantuirea e paradoxala, pe cat de usoara, pe atat de dificila. El spera, lupta, nu abandoneaza.
Tanarul ortodox e lumina, e bucurie. Tanarul ordotox e alternativa, el e model, raportarea celorlalti la frumoasa vietuire crestineasca. Tanarul ortodox e etalon pentru tinerimea pierduta in nonsensul societatii moderne. El te ajuta pentru ca stie, el te lumineaza pentru e in Lumina, el te odihneste pentru ca e invadat de pacea lui Hristos.
Orice suflet care se spovedese sincer primese Lumina; dar, trebuie sa ramana in Biserica, in modul ei de viata, pentru a o pastra si spori…
Tinere drag nu trebuie sa uiti ca lumea, care este un sistem de existenta conventional, artificial, nu le cunoaste, nu le are si nu poate oferi aceste bucurii, aceste percepte… Si de aceea produce, inevitabil, tipul acesta de tanar cinic, dispretuitor si plictisit, gol pe dinauntru, trist pe dinafara, ce traieste conectat, ce isi capteaza vitalitatea doar prin device-uri, prin aparatura si aparate . Acest tip de tanar este cel bolnav, este tipul e handicapat ce nu realizeaza alternativa. Este acel tip de imbolnavire adusa pana la stadiul de coma. Nu mai percepi realitatea, sensul si bucuria vietii.
Asa cum spune mare Bernea :”Plinatatea bucuriei si caracterul ei major, puritatea ei, fac ca omul sa cunoasca o stare de superioara satisfactie si spiritualizare; ea vine ca o lumina binefacatoare, ca o incantare a fapturii si a existei atat de incercate a omului. Cine a trait adevaratele si marile bucurii marturiseste aceasta abundenta de lumina si cantec.” De aceea prin bucurie tanarul se poate lupta, se poate ridica, se poate ruga, poate trai…
Bucura-te tinere in Hristos si sensibilizeaza-ti viata, incarca-te de visuri si nazuieste dupa mantuire.
